Tinovul Luci



 

Accesibilitate

Din Miercurea Ciuc plecăm înspre Sfântu Gheorghe şi în prima localitate, la Sâncrăieni virăm în dreapta în direcţia Sântimbru, traversăm râul Olt şi înaintea bisericii ortodoxe luăm la dreapta pe drumul înspre Băile Pucioasa din Sântimbru Băi. La început vom merge pe drum asfaltat, după ieşirea din localitate ajungem pe drumul forestier. După parcurgerea a 10,4 km ajungem într-o intersecţie de unde la stânga putem merge la Băile Pucioasa iar la dreapta va fi aria protejată Tinovul Luci.

Descrierea teritoriului

 

Tinovul Luci se află într-un crater uriaş la 10 km Vest de localitatea Sâncrăieni, pe partea nordică a Harghitei de Sud aproape de creasta principală a muntelui, între culmea Tolvajos şi Băile Pucioasa din Sântimbru. Craterul (caldera) se află la o altitudine de 1080 m deasupra mării, având un diametru de 7 km. Marginile calderei sunt delimitate la Nord de vârful Talabor (1293 m), la est de Nagy-Kő-bükk (1231 m), la sud Tető-fenyő (1392 m), la sud-vest Dealul Rotund (1245 m) iar la vest Piatra Cormoş (1160 m).

De aici izvoreşte pârâul Cormoş, care traversează mlaştina de turbă curgând înspre Sud-Vest, în direcţia Ţinutul Pădurilor (Erdővidék). Pârâul şi-a primit numele Cormoş de la culoarea sa maronie care se datorează acidului humic dizolvat din turbă. La altitudinea de 1200 m, pe marginea estică a calderei mai izvoreşte încă un pârâu numit Pârâul Nagyos care curge înspre Est, în direcţia localităţii Sâncrăieni.

Tinovul Luci are 272 hectare, fiind cea mai mare mlaştină de turbă din Transilvania, şi arie naturală protejată din 1955, astăzi făcând parte din reţeaua Natura 2000 (ROSCI0246).

Acest teritoriu mlaştinos s-a format prin umplerea unui lac de crater, unde din cauza nivelului scăzut de oxigen materiile organice precum carbonul, azotul şi sulful nu se descompun şi nici nu pot reintra în ciclul materialelor. Aceste materii lipsind din ciclul materialelor începe treptat procesul de transformare în mlaştină de turbă, apar condiţii oligotrofe şi plante specializate pentru astfel de condiţii. Aceste plante sunt des răspândite pe tundrele nordice, dar sunt foarte rare pe climatul moderat. Din acest punct de vedere Tinovul Luci este foarte special. Pinul de pădure (Pinus sylvestris) şi mesteacănul (Betula pendula) îi dau un aspect similar tundrei, dar unicitatea locului este dat de mesteacănul pitic (Betula nana), tinovul fiind cel mai sudic teriotoriu de pe planetă pentru această specie. Mesteacănul pitic este în pericol de a dispărea astfel vom găsi doar câteva exemplare aici. Solul este acoperit de un covor de muşchi surpătoare (speciile Sphagnum). Dintre erbacee putem găsi roua cerului (Drosera rotundifolia), o plantă carnivoră care acoperă lipsa azotului din sol prin insectele care ajung victime în capcana frunzelor. Insectele sunt decompuse cu ajutorul enzimelor, iar nutrienţii sunt absorbite în frunze. Tot aici găsim bumbăcariţa (Eriophorum vaginatum), afinul de turbă (Vaccinium oxycoccos), ruginarea (Andromeda polifolia), vuietoare (Empetrum nigrum) şi afinele roşii sau merişoare (Vaccinium vitis-idaea şi V. Myrtillus).

 

Speciile de reptile specifice zonei sunt şopârla de munte (Zootoca vivipara) şi vipera comună (Vipera berus). Speciile amfibiene prezente sunt tritonul carpatic (Triturus montandoni), tritonul comun (Triturus vulgaris), tritonul cu creastă (Triturus cristatus), buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata), broasca roşie de munte (Rana temporaria) şi broasca râioasă brună (Bufo bufo). Fauna sălbatică este identică cu cea a pădurilor care înconjoară tinovul, apre ursul brun (Ursus arctos), cerbul (Cervus elaphus), mistreţul (Sus scrofa), căprioara (Capreolus capreolus) dar şi lupul (Canis lupus) sau râsul carpatin (Lynx lynx).

Din fericire din cauza aşezării, fiind un teritoriu mai retras, nu s-au observat multe activităţi umane dăunătoare, cu excepţia păşunatului şi exploatării forestiere de la marginea tinovului. Tinovul are o extindere foarte mare şi o vegetaţie monotonă ceea ce îngreunează orientarea pe teritoriul lui, astfel se recomandă vigilenţă cu ocazia vizitei.

Reţeaua Natura 2000 este totalitatea ariilor naturale protejate din Uniunea Europeană, care au fost desemnate conform Directivei (79/409/EC) privind conservarea păsărilor sălbatice şi Directiva (92/43/CE) de protecţia habitatelor naturale. În consecinţă sunt două tipuri de zone Natura 2000: zonele de protecţia păsărilor şi arii de protecţia habitatelor. Scopul reţelei este protecţia biodiversităţii europene. În general zonele din Natura 2000 au întinderi mari, nu exclud activităţile umane, dar toate lucrările de construcţii şi alte investiţii infrastructurale sunt examinate din punctul de vedere al efectului făcut asupra habitatelor şi speciilor din acel teritoriu şi se încearcă evitarea distrugerii habitatelor. În afară de protecţie, în cadrul reţelei Natura 2000 se susţine gestionarea zonelor, cercetarea şi exploatarea agricolă non-distructivă pentru mediu. În România desemnarea reţelei Natura 2000 a început în anul 2007, dar subvenţiile agricole nu funcţionează încă. Sunt similare subvenţiile de agromediu, dar acestea sunt disponibile nu numai pentru teritorii de Natura 2000, ci pentru terenuri agricole de mare valoare naturală (cea mai mare parte a Ţinutului Secuiesc este clasat în această categorie). 

Szentes Lajos, Demeter László

 
Zöld SzékelyFöld Egyesület
Zöld SzékelyFöld Egyesület
Zöld SzékelyFöld Egyesület
Zöld SzékelyFöld Egyesület
Zöld SzékelyFöld Egyesület
Zöld SzékelyFöld Egyesület
Zöld SzékelyFöld Egyesület
Zöld SzékelyFöld Egyesület
Zöld SzékelyFöld Egyesület
Zöld SzékelyFöld Egyesület
Térkép
 

 




 
 
 
 
 


Comentarii (0)




<< INAPOI

Finanțatori




Parteneri media

  |